Optimizarea sistemelor de ventilare

.

Poluarea atmosferei la arderea combustibilului organic

Calculul dispersiei nocivităţilor evacuate în atmosferă cu gazele de ardere de sursa de poluare centrala termică.

Substanţele evacuate de sursele de poluare sunt dispersate în atmosferă pe suprafeţe mai mari şi mai mici, functie de caracteristici geometrici şi tehnici, factorii dinamici şi termici, concentraţiile substanţelor aflate în atmosferă fiind deferite de la punct la punct.

 Determinarea cantităţii de substanţe nocive evacuate în atmosferă cu gazele de ardere.

Substanţe nocive sunt substanţe cu toxicitate mare, prezente în sursele de poluare ale atmosferei. Oxidul de carbon CO este un gaz invizibil şi fără miros, rezultat, în principal, prin arderea incompletă a diverşilor carburanţi (cărbune, petrol, păcură, lemn, gaz natural, benzină etc.). Sursa principală de poluare este sursa mobilă, care are ca provenienţă motoarele autovehiculelor.  Sursele staţionare ale căror emisii conţin monoxid de carbon sunt instalaţii şi centrale de ardere a carburanţilor (centrale termice şi centrale electrotermice). Inhalarea monoxidului de carbon poate conduce la efecte grave şi foarte grave: nervoase, cardiovasculare, pulmonare; poate dăuna vederii, atenţiei şi altor capacităţi mentale şi fizice. Emisiile provenite de la sursele staţionare producătoare de CO pot fi stopate printr-un control riguros al arderii, pentru a evita arderi la nivelul oxizilor de carbon şi acolo este cazul să se introducă echipamente de depoluare.

   Oxizii de azot NO_x  sunt compuşi ai azotului cu oxigenul. Monoxidul de azot NO este un gaz incolor, care rezultă din combinarea directă a azotului cu oxigenul, la temperaturi foarte înalte. Dioxidul de azot NO₂ este un gaz de culoare brună, rezultat din oxidul de azot care, în contact cu aerul, trece în dioxidul de azot. Surse de poluare sunt surse mobile – autovehicule, care sunt responsabile în proporţie de circă 50% de poluare cu NO_x. Printre sursele de poluare staţionare se numără: utilităţile electrice, facilităţile industriale, construcţiile industriale şi de locuit, centralele termice şi electrotermice etc. Cantităţi mici de NO_x (1-2%) provin de la arderea gunoaielor menajere sau industriale. Impactul asupra mediului constă în afecţiuni grave asupra sănătăţii umane (afecţiuni asupra plămânilor şi a căilor respiratorii). Reducerea emisiilor de oxizii de azot de la autovehicule se realizează prin construcţia de motoare corespunzătoare. Cantităţi importante de oxizii de azot, formarea cărora este greu de evitat la surse staţionare, pot fi micşorate prin schimbarea unor procese tehnologice industriale, reducerea cantităţii de carburanţi folosiţi şi utilizarea surselor netradiţionale de căldură.

Pulberele sedimentabile sunt pulberi de dimensiuni şi densităţi care le favorizează depunerea conform legii gravitaţiei. Pulberi în suspenzie sunt pulberi care rămân în aer timp îndelungat. Aerozolii reprezintă sisteme compuse din particule fine solede sau lichide (sub 100 microni), dispersate într-un gaz. Fumul reprezintă aerozoli   vizibili, formaţi din particule fine solide, provenind din combustibili   sau din diferite procese tehnologice. Sursele de poluare sunt întreprinderile  industriale, la care se elimină praful organic şi neorganic, centralele termoelectrice, generatoare de energie electrică sau termică, motoarele Diesel, şantierele de construcţii şi demolări, sobele şi şemineurele etc. Efectele negative asupra sănătăţii umane constau în reducerea rezistenţei la infecţii şi cauza unor  boli cronice. Pulberi pot cauza coroziunea unor construcţii, pot aduce prejudiciului florei şi reduce, uneori, destul de intens vizibilitatea. O măsură de bază de ameliorare a mediului constă într-un control riguros şi permanent al pulberilor la locul de emisie a lor, cât şi la distanţe mari. Pulberile rezultate din fabrici şi sursele de căldură  sunt controlate cu ajutorul captătoarelor de praf de diferite tipuri.

Dioxidul de sulf SO₂ este un compus oxigenat ai sulfului. Este un gaz incolor, cu miros înăbuşător şi pătrunzător. Dioxidul de sulf rezultă, în principal, în urma arderii combustibilului solid şi lichid. Surse staţionare sunt centrale termice şi electrotermice, care ard combustibili ca păcură sau cărbune, procese industriale, cuptoare casnice etc. Sursele mobile cu emisii de dioxid de sulf reprezintă autovehicule (circa 4%). Impactul asupra mediului constă în prejudiciului sănătăţii umane. Cantităţi importante de SO₂ conduc la amplificarea efectului bolilor respiratorii cronice şi este cauza deteriorării construcţiilor în rezultatul ploilor acide. Depunerile de acid se formează în atmosferă în rezultatul combinării dioxidului de sulf cu vaporii de apă. Evitarea efectelor negative ale emisiilor de SO₂ se realizează printr-un control atent al acestora. Pentru micşorarea nivelului de poluare atmosferei se folosesc spălarea prealabilă a sulfului din combustibili, construcţia coşurilir de fum înalte şi utilizarea scruberelor. 

Oxid de vanadiu ( V)

Proprietăți fizice

Pulbere Orange . De asemenea , există cristale de culoare roșie gălbui . Densitate 3,34 g / cm3 . Punctul de fierbere al + 1827 ° C Punct de topire + 680 ° C Diamagnetic . De tip N semiconductor .

toxicitate

Oxid de vanadiu ( V) este nociv prin inhalare, ingestie corpul . Prin inhalare provoacă iritare a sistemului respirator , cu un contact îndelungat provoacă modificări patologice în organism poate afecta starea de sanatate a copiilor viitoare. Cauzeaza un prejudiciu pe termen lung de mare și pentru mediu atunci când a lansat în apă .

 Metode de Curăţare

           Metoda de Curăţare Combinată de Gazele Oxizilor de Sulf şi Azot

Emisiile de gaze SO₂+NO_x se formează la aderea  combustibilului lichid. Pentru curăţarea lor se folosesc metode foarte complexe. Gradul de curăţare prin această metodă este de 90% de SO₂ şi 70-90% pentru NO_x . Prin absorbţie cu următoarele substanţe NaOH şi Na₂CO₃ se formează compuşii Na₂SO₄, NaCl, NaNO₃, NaNO₂, iar dacă folosim în calitate de  substanţe organice Ca(OH)₂ atunci obţinem CaSO₄, Ca(NO₃)₂.

Lichiditatea NO poate fi făcută în faza gazoasă complet sau parţial pînă la formarea unui amestec echimolar de NO+ NO₂, în faza lichidă – cu ajutorul catalizatorilor pentru faze lichide, de exemplu – etilendiamintetracetilină+Fe²⁺.

În rezultatul reacţiilor, oxizii de sulf şi azot se transformă în amoniac, azot, Na₂SO₄ şi gips. Gazele de ardere la început se curăţă de praf şi particule solide în scruberul pulverizat cu apă. După aceasta gazul se îndreaptă în scruberul cu plăci (talere) pulverizat cu lichid, îmbogăţit cu amoniac în compoziţia cărui mai este introdus fierul sub formă de ioni şi etilendiamintetracetilină(EDTA).

La compararea amestecului  şi gazului se absoarbe 70-85% NO_x şi 90% SO₂. Cealaltă parte de lichid, după scruber, este dusă pentru solidificarea într-un barbotor cu pH=0,5, apoi se răcesc în frigider pînă la 90% EDTA.

           Curăţarea gazelor de oxizii carbonului

Oxizii  carbonului prezintă nişte gaze foarte toxice. Concentraţiile maxime admisibile:

în zona de lucru 20mg/m³,

în atmosferă 3mg/m³,

medie diurnă 1mg/m³.

Pentru curăţarea gazelor de ardere  de oxizii de carbon se foloseşte absorbţia şi spălarea gazului cu azot lichid.

           Curăţarea gazelor de oxizii de Vanadiu V₂O₅

Pentur curăţarea aerului de vanadiu ce se conţin în getul de aer ieşit din ciclon de la petrecerea procesului tehnologic se folosesc filtre mecanice tip ciclon ce funcţionează pe principiul inerţional-uscat. Toate cicloanele au buncherele de forma rotundă  şi funcţionează cu presiune excedentară maximă de 2500Pa. Temperatura gazelor se alege cu (30-50)⁰C, mai ridicată decît temperatura punctului de rouă, dar nu mai mult de 400⁰C (condiţia de rezistenţă mecanică a construcţiei ciclonului). Pentru curăţarea  volumelor mari de gaze se folosesc baterii  de filtre (secţii întregi), însă eficacititatea acestor secţii e mai mică decît a filtrelor în parte, din cauza curentului format de aer dintre elementele cicloanelor.

Funcţionarea cicloanelor inerţiale este bazată pe  schimbarea bruscă a direcţiei de mişcare a getului de aer. Particulele  ce se conţin în getul de aer sau lovindu-se de pereţi sau trecînd prin secţiile intersectate de conducte, cad la fundul ciclonului.